
O zi ca oricare altele... Un gând stingher, o rază de speranţă ce se pierde în negura tăcerii... O lacrimă, o inimă frântă, incompletă... Un vis deşart, o lumină în noapte... O amintire, un gând vesel... Un cântec trist, din nou o lacrimă... O părere, o umbră de optimism ce dispare în mrejele crudei realităţi. Sunt învăluită în acest tumult de gânduri, trăiri, emoţii... Sunt înconjurată, sufocată, îngropată în acestea. Forţa lor ucigătoare nu mă lasă să le alung, să mă eliberez, nu mă lasă să zâmbesc, să cred... Nu mă lasă să trăiesc...
Momentele grele sunt cele cu care ne confruntăm cel mai des în viaţă şi ar trebui să ne întărească, să ne facă mai puternici, să ne înveţe... Însă de cele mai multe ori, aceste greutăţi ne sfarmă în mii de bucăţele ce se pierd în vâltoarea vieţii una câte una, sunt duse departe de adierea uşoară a trecerii timpului, purtate prin toate colţurile lumii, apoi abandonate şi uitate într-un loc stingher şi ascuns de ochii oricărei persoane. Astfel suntem purtaţi către nimicire, din noi se pierd surâsuri, strigăte de bucurie, fărâme din inimă, se pierde tot ce e frumos, vesel, optimist, emoţionant, noi devenind nişte statui de gheaţă, nişte figuri de ceară, nişte oameni fără de speranţă, cu un chip pe care se citeşte durerea şi suferinţa.
La sfârşit rămâne din noi ce a fost mai dur şi a putut rezista în timp tuturor încercărilor de erodare a sufletului. Rămâne ceea ce este rece, negru, întunecat, rămâne ce a fost puternic şi tare, însă rămâne şi amintirea a ceea ce am fost, amintirea iubirii, a clipelor fericite, a zâmbetelor, a atingerilor tandre, a unei inimi pline de viaţă, bucurie şi optimism. Devenim fiinţe complet diferite faţă de ceea ce am fost...
Viaţa este un drum pe care mergem fără încetare în căutarea a ceva ce nici măcar noi nu ştim, însă crud este că nici nu putem şti când călătoria noastră ia final, dacă avem timp să găsim şi să facem ceea ce ne-am propus, dacă ne vom putea bucura de aceasta, dacă vom avea şansa şi norocul de a găsi împlinirea pentru care hoinărim neîncetat, luptând, visând, sperând...

Bre,ma cam intristeaza inima ceia lesinata...:P
RăspundețiȘtergereMai sunt si inimi din astea . Dar stai linistit, nu e inima Bacaului :P
RăspundețiȘtergereJust
RăspundețiȘtergere